erai mai tânără decât albul și te iubeam pentru asta
sâmbăta
când nu se auzea nimeni
în privirea mea

de cele mai multe ori te recomandai închisă la culoare
și în felul acesta puteai să-mi atingi spații largi din gleznă
fără să folosești cuvinte lungi
ca și cum degetele noastre se întâmplau de fiecare dată
după stingerea dimineților
când somnul abia începe în cerul numelui tău
de neîmblânzită întrebare

când trăiam în pur și simplul celuilalt
lumea se denunța pe capete
murea într-un colț al încăperii
pentru că doar într-o femeie de adâncime
toate apele sunt limpezi

și ce gust de felină aveau tăcerile
din palmele tale